OK
X
buna
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Buna, n. com.)
1.
varietate
de
cauciuc
sintetic,
pornind
de
la
buratienă.
tribună
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. tribune, it., lat. tribuna)
1.
estradă,
loc
înălțat
de
unde
vorbesc
oratorii.
2.
(fig.)
focar
de
răspândire
a
unor
idei,
teorii
etc.
3.
construcție
platformă
de
unde
publicul
sau
un
număr
restrâns
de
persoane
pot
asista
la
festivitate,
la
o
demonstrație
etc.
4.
construcții
anexe
ale
terenurilor
de
sport,
destinate
spectatorilor.
5.
galerie
deasupra
navelor
laterale
ale
unei
biserici;
emporă.
acrimonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acrimonie)
1.
caracter
agresiv,
caustic
al
cuiva,
sarcasm.
2.
dispoziție
proastă
exprimată
prin
remarci
acerbe
sau
printr-un
ton
acrimonios.
3.
(antonime)
afabilitate,
amenitate,
bunăvoință.
adeziv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1.
adj.
(despre
materiale)
care
stă
strâns
lipit.
2.
(biol.;
despre
organe)
care
fixează
organismul
de
ceva.
3.
(bot.)
care
se
lipește
și
se
unește
prin
concreștere
(celulă,
disc).
4.
s.m.
produs,
natural
sau
sintetic,
la
încleierea
lemnului,
a
metalelor,
materialelor
plastice
etc.
5.
substanță
care
se
adaugă
la
preparatele
agricole
antiparazite
pentru
o
mai
bună
fixare
a
acestora
pe
plante.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
aerodinamician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aérodynamicien)
1.
specialist
în
aerodinamică.
2.
(aeronautică)
inginer
care
proiectează,
dezvoltă
și
îmbunătățește
profilurile
vehiculelor
propulsate
în
spațiul
aerian.
afabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. affabilité, lat. affabilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
afabil;
calitatea
unei
persoane
afabile.
2.
calitatea
celui
care
primește,
care
ascultă
și
întreține
cu
bunăvoință
pe
ceilalți.
3.
(antonim)
acrimonie.
amabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)
1.
care
este
vrednic
de
a
fi
iubit.
2.
care
se
comportă
socialmente
corect
cu
ceilalți,
care
dă
dovadă
de
politețe
și
bunătate;
prietenos,
binevoitor;
politicos,
sociabil.
3.
(antonime)
neamabil,
dezagreabil.