Dictionar

Rezultate secundare (Bunătate,):

Pseudobunătate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pseudo- + bunătate)

1. bunătate aparentă.


Aerodinamician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.

2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.


Amabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.

2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.

3. (antonime) neamabil, dezagreabil.


Ameliorant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. améliorant)

1. care ameliorează; ameliorator.

2. care îmbunătățește solul, redându-i fertilitatea sau mărindu-i randamentul.


Ameliorator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. améliorateur)

1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.

2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.

3. II. cel care ameliorează.

4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.


Bonomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bonhomie)

1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.

2. (antonime) aroganță, suficiență.


Clemenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clémence, lat. clementia)

1. iertare, indulgenţă, îndurare, milă, bunătate.