Dictionar

Rezultate secundare (Bunicel,):

Bunicel, -ea, -ică

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bun + -icel)

1. care este (destul de) bun; bunișor.


Bunișor, -oară

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bun + -ișor)

1. diminutiv al lui bun; bunicel, (pop.) bunuț.

2. destul de bun; care este aproape bun; mai bun decât rău.