Rezultate secundare (Câştig,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. câștiga)
1. care a fost obținut de cineva; dobândit.
2. (despre oameni) care s-a ales cu un folos (din ceva), care și-a îmbogățit cunoștințele, experiența.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aptitude, lat. aptitudo)
1. înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face unele lucruri; destoinicie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)
1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (bine + merita)
1. a câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. break)
1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câştigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizaţie melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mişcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică şi cu pantomina.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. camorrista)
1. cel care folosește prepotența, corupția și favoritismul ca mijloc de a obține funcții și câștiguri; membru al camorrei (echivalentul napolitan sau urban al mafiei siciliene sau rurale).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. campione)
1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir.
2. sportiv, echipă, ţară care câştigă primul loc într-o competiţie sportivă.
3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc.