Dictionar

Rezultate secundare (Cânta,):

Acantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.

2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.

3. apofiza spinoasă a vertebrelor.


Bacantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacchante)

1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.

2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.


Cantabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cantabile, lat. cantabilis)

1. melodios, expresiv; cu ritm moderat.


Cantabile

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantabile)

1. adv. (muz.) cantabil.

2. s. n. parte dintr-o lucrare instrumentală executată în acest mod.


Cantabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantabilità)

1. însuşire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă.

2. calitate a versurilor de a fi muzicale.


Cantal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantal)

1. brânză de reţetă franţuzească, fermentată, cu pastă dură.


Acantacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.


Acordeonist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accordéoniste)

1. persoană care cântă la acordeon.


Admira

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.


Admirabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admirable, lat. admirabilis)

1. vrednic de admirat; încântător, minunat.


Admiraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admiration, lat. admiratio)

1. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (faţă de cineva sau de ceva).


Aed

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.

2. (prin ext.) scriitor talentat.