Rezultate principale (Cântar):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canthare, gr. kantharos)
1. vas de băut la greci şi romani, cu picior şi toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa.
2. fântână de forma unui vas, din care ţâşnea apa.
Rezultate secundare (Cântar):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cântăreț + autor, cf. it. cantautore)
1. cântăreț care își compune singur muzica și textele; cantautor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantharide)
1. coleopter verde-auriu cu miros caracteristic, care cauzează desfrunzirea frasinilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cantharidine)
1. (farmacologie) alcaloid toxic extras din cantaridă, folosit cândva ca afrodisiac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cantharidism)
1. intoxicaţie acută cu cantaridină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)
1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admiration, lat. admiratio)
1. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (faţă de cineva sau de ceva).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)
1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. albada)
1. cântare susținută în aer liber, în zori de zi, la ușa sau sub ferestrele unor persoane; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. alborada)
1. cântare în onoarea şi sub fereastra cuiva în zori; albadă, aubadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)
1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.
4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.