Dictionar

cârmuitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (cârmui + -tor)

1. (persoană) care cârmuiește, care se află la cârmă.
2. (persoană) care conduce o acțiune, care administrează o instituție, care guvernează un stat.
 

cârmuitoresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cârmuitor + -esc)

1. care are legătură, se referă sau provine de la cârmuire.
2. care ține de conducere, gospodărire etc.