Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (cârmui + -tor)
1. (persoană) care cârmuiește, care se află la cârmă.
2. (persoană) care conduce o acțiune, care administrează o instituție, care guvernează un stat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cârmuitor + -esc)
1. care are legătură, se referă sau provine de la cârmuire.
2. care ține de conducere, gospodărire etc.