Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. carpa „crap”)
1. „crap, ciprinid”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carpien)
1. referitor la carp (ansamblul oaselor care alcătuiesc încheietura mâinii).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carpiculture)
1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea crapului; ciprinicultură.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (carpen + -et)
1. pădurice sau desiș de carpeni; cărpeniș, cărpiniș.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (Cărpiniș + -ean)
1. I. care aparține localității Cărpiniș; originar din Cărpiniș.
2. II. persoană originară din localitatea Cărpiniș; locuitor din Cărpiniș.
3. (var.) cărpinean, cărpiniștean.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cărpinișean + -că)
1. femeie originară din localitatea Cărpiniș; locuitoare din Cărpiniș.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrocarpe)
1. (despre briofite) care prezintă acrocarpie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allocarpe)
1. (despre fructe) care prezintă alocarpie.
2. (și s.n.) (fruct) rezultat prin polenizare încrucișată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apocarpe)
1. (bot.) care prezintă apocarpie; care nu are carpelele sudate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. basaner)
1. a pune un bazon, a cârpi cu bazoane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cypriniculture)
1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea și exploatarea rațională a crapului; carpicultură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cléistocarpie)
1. care prezintă cleistocarpie.