Dictionar

Rezultate secundare (Căi,):

Bojbâcâi

Parte de vorbire: vb. intr. (regional)
Origine: (bojbâc)

1. a pipăi în gol, încercând se orienteze în întuneric, în ceață etc. sau căutând ceva; a bâjbâi.


Buscai

Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (nesigură, cf. bușcă)

1. bucățele de lemn putrezit care, uscate, sunt bune pentru aprins focul.


Caiac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kayak)

1. barcă din piei de focă la eschimoşi pentru vânătoare şi pescuit.

2. ambarcaţie ascuţită la capete şi condusă cu una sau două padele.

3. sport nautic care o practică.


Caiacist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. kayakiste)

1. sportiv care participă la întrecerile de caiac.


Caid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caïd)

1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraş din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuţii judecătoreşti.

2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; şef de bandă criminală.


Caiet

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broşate, pentru scris, desenat etc.

2. ~ de sarcini = document cuprinzând condiţiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziţie.

3. publicaţie periodică cu diverse studii, note etc.


Aerosoloterapie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérosolthérapie)

1. (med.) terapie care constă în administrarea de aerosoli pe căile respiratorii, în general pentru a administra medicamente care vor acționa local asupra căilor respiratorii, pentru a umidifica tractul respirator sau pentru a fluidifica secrețiile bronșice.


Afgan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.

3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.


Album

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.

2. caiet în care se scriu versuri, maxime.

3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.

4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.


Alcaic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcaïque, lat. alcaicus)

1. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofă = strofă cu primele două versuri alcaice.


Alezan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alezan)

1. (despre cai) de culoare roşcată, roib.


Aliniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.

2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.