Dictionar

cocaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocaïne)

1. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total.
 

novocaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. novocaïne)

1. substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, anestezic local.
 

percaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. percaïne)

1. pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă și cu o puternică acțiune anestezică locală.
 

procaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procaïne)

1. substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei.
 

coca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. coca)

1. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina.
 

cocainoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cocaïnomane)

1. toxicoman care folosește cocaina ca stupefiant.
 

cocainomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocaïnomanie)

1. folosire abuzivă de cocaină.
 

gerovital

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gero- + vital)

1. medicament românesc pe bază de procaină utilizat în preîntâmpinarea procesului de îmbătrânire a celulelor.
 

infiltrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infiltration)

1. infiltrare.
2. cantitatea de apă provenită din precipitațiile atmosferice, care pătrund în sol.
3. injectare lentă cu novocaină a unui țesut.
4. pătrundere a unui lichid (sânge, serozitate) într-un țesut sau organ.
5. (text.) lipirea pe stofă a unor fire sau scame de altă culoare.
 

novocilină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (novo/caínă/ + /peni/cilină)

1. antibiotic penicilină și novocaină.