Rezultate principale (Călăuză,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tc. kilavuz, ngr. kalaúzis)
1. persoană care îndrumă într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător.
2. persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și a-i da explicațiile necesare; ghid.
3. îndreptar, ghid.
Rezultate secundare (Călăuză,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boussole)
1. instrument dintr-un ac magnetic şi un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.
2. a-şi pierde ~a = a se zăpăci.
3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cicerone, fr. cicérone)
1. călăuză, ghid care însoţeşte vizitatorii unui oraş, ai unui muzeu etc.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pilote)
1. s. m. conducător al unei (aero)nave, al unei mașini.
2. ~ automat = aparatură care menține automat drumul unei (aero)nave.
3. persoană autorizată să conducă nave, trenuri etc. în locuri primejdioase.
4. adj. (despre o uzină, o fermă etc.) care servește ca model, drept călăuză.
5. stație ~ = stație model, etalon; vas ~ = pilotină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. călăuzi)
1. care călăuzește, care îndrumă; îndrumător.
2. care servește drept călăuză.