Dictionar

adiabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adiabatique)

1. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fără transfer de căldură.
 

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
 

agitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agitateur)

1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material.
 

aluminiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminium)

1. metal foarte ușor, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și electricitate.
 

amoroso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. amorso)

1. (muz.) drăgăstos, duios, (cântat) cu căldură.
 

anatoxină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatoxine)

1. toxină care, atenuată prin căldură și formol, și-a pierdut toxicitatea.