Rezultate secundare (Călugăriță,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béguine)
1. călugăriţă văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunţat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. clarisse)
1. călugăriţă aparţinând unui ordin contemplativ din sec. XIII, în Italia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mantidés)
1. familie de insecte carnivore mari, cu prima pereche de picioare adaptată pentru prins şi apucat prada: călugăriţa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ursuline)
1. călugăriță dintr-un ordin călugăresc catolic, al cărui nume derivă din numele Sfintei Ursula, care se consacra educației fetelor și îngrijirii bolnavilor.