Dictionar

aventurier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventurier, it. avventuriere)

1. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond.
 

dormeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dormeuse)

1. canapea fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi confortabil.
 

vagabond, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vagabond, lat. vagabundus)

1. (om, animal) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupație, existență stabilă.
2. (fig.) nestatornic. inconstant.
3. (om) de nimic, fără căpătâi.