Dictionar

Aventurier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventurier, it. avventuriere)

1. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond.


Dormeză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dormeuse)

1. canapea fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi confortabil.


Vagabond, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vagabond, lat. vagabundus)

1. (om, animal) care rătăceşte fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupaţie, existenţă stabilă.

2. (fig.) nestatornic. inconstant.

3. (om) de nimic, fără căpătâi.