Dictionar

ambiționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ambitionner)

1. tr. a trezi ambiția, dorința de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiție; a se încăpățâna.
 

ambițios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. ambitieux, lat. ambitiosus)

1. (om) stăpânit de ambiție.
2. (om) încăpățânat.
 

anchiloza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ankyloser)

1. tr., refl. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni.
2. (fig.) a deveni greoi.
 
 
 

aposteriorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostériorisme)

1. concepție filozofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiența individuală.