Dictionar

cărnos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT carnosus
2. FR charnu
3. EN fleshy; carnous
4. DE fleischig
5. RU мясистый
6. HU húsos, pozsgás
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

aril 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arille)

1. înveliș cărnos, viu colorat, al unor semințe.
 

asclepiad 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asclépiade)

1. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos.
 

bacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bacca)

1. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos (reprezentanți: agrișa, coacăza).
2. boabă.
 

cucurbitacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cucurbitacées)

1. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos și coaja tare: dovleacul, pepenele etc.
 

drupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drupe, lat. drupa)

1. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure.