OK
X
cnocauta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (cnocaut, cf. engl. knock-out)
1.
a
învinge
pe
cineva,
a-l
scoate
din
luptă;
a
face
cnocaut.
2.
(var.)
a
knockauta.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abstracționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abstractionnisme)
1.
artă
abstractă,
care
atinge
sau
caută
un
nivel
de
abstractizare.
2.
(filosofie)
tendința
de
a
da
abstracțiilor
la
fel
de
multă
sau
mai
multă
valoare
decât
realităților
concrete.
acantofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acanthophyle)
1.
(despre
plante)
cu
frunzele
terminate
cu
țepi.
2.
(entomol.)
care
caută
plante
spinoase.
acatalepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acatalepsie)
1.
(la
scepticii
greci)
renunțare
din
principiu
de
a
mai
căuta
soluția
unei
probleme;
imposibilitatea
de
a
atinge
certitudinea.
2.
(med.)
nesiguranță
în
punerea
unui
diagnostic.
3.
(med.)
boală
care
atacă
creierul
și
îi
privează
pe
cei
atacați
de
capacitatea
de
a
înțelege
un
lucru,
de
a
urma
un
raționament.
acerb, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1.
care
caută
să
rănească
(vorbind
despre
un
ton,
un
cuvânt,
o
remarcă);
care
critică
cu
răutate;
îndârjit,
înverșunat,
necruțător.
2.
(antonime)
agreabil,
șarmant.
acrobat, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)
1.
gimnast
în
acrobație.
2.
artist
de
circ,
funambul
care
execută
trucuri
de
agilitate
în
fața
unui
public.
3.
(fig.)
om
lipsit
de
consecvență;
cel
care
caută
să
epateze.