Dictionar

cnocauta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cnocaut, cf. engl. knock-out)

1. a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă; a face cnocaut.
2. (var.) a knockauta.
 
 
 

acantofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophyle)

1. (despre plante) cu frunzele terminate cu țepi.
2. (entomol.) care caută plante spinoase.
 
 
 

acrobat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobație.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută epateze.