cabinet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție.
2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva.
3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase.

anticameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. anticamera)

1. cameră de așteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet.

consiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povață, sfătuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc.
3. ședință a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat.
5. ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni.

guvern

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (uoverna)

1. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II).

portofoliu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. portafoglio)

1. funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament.
2. ministru fără ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu.
3. totalitatea efectelor de comerț, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. în evidența operativă a unei bănci.
4. totalitatea lucrărilor la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate.