Dictionar

cabotin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabotin)

1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franța) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.
 

cabotinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabotinage)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; comportament teatral; cabotinism.
2. (înv.) profesia de cabotin, de actor ambulant; lumea teatrului prost.
 

cabotinesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cabotin + -esc, cf. fr. cabotinesque)

1. referitor la cabotin; specific cabotinului; care ține de cabotin, de cabotinaj.
2. care are un comportament de cabotin.
 

cabotinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabotinisme)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; cabotinaj.
 

cabotiniza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (cabotin + -iza)

1. a deveni cabotin.
 

cabotinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabotinage)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; comportament teatral; cabotinism.
2. (înv.) profesia de cabotin, de actor ambulant; lumea teatrului prost.
 

cabotinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabotinisme)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; cabotinaj.
 

cabotinesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cabotin + -esc, cf. fr. cabotinesque)

1. referitor la cabotin; specific cabotinului; care ține de cabotin, de cabotinaj.
2. care are un comportament de cabotin.
 

cabotiniza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (cabotin + -iza)

1. a deveni cabotin.