cadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (slav. кадь)

1. vas mare (de lemn, de tablă, de tuci, de faianță) pentru îmbăiat; baie, vană.
2. recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit în diverse operații tehnologice.
3. vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare.

ambuscadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embuscade)

1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde.
2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.
3. (fam.) capcană.

arcadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcade)

1. element de arhitectură dintr-un arc și din elementele care îl susțin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porțiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părțile unei șei, sub formă de punți arcuite.

baricada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. barricader)

1. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă.
2. (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric.

baricadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barricade)

1. întăritură din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor.
2. (fig.) piedică, obstacol.

blocadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blockade)

1. ansamblu de măsuri cu caracter diplomatic, militar sau economic pentru izolarea unui stat sau grup de state.
2. încercuire a unei cetăți pentru a împiedica orice legătură cu exteriorul; asediu.

cadastra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cadostrer)

1. a efectua lucrări de cadastru.

agrimensură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. agrimensura)

1. tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole.

ambardee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embardée)

1. (marină) abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă.

ambusca

Parte de vorbire:  I. tr., refl.; II. refl.  
Etimologie: (fr. embusquer)

1. I. a (se) așeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.

ambuscat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.

autopsia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. autopsier)

1. a face o autopsie (examinarea unui cadavru, de obicei pentru a determina cauza morții).

autopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopsie)

1. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie.