cadou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadeau)

1. ceea ce se primește sau se oferă în dar.

atenție

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!

atenționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (atenţie + -ona)

1. a face atent pe cineva; a preveni.
2. a oferi cuiva un cadou, a răsplăti pentru un serviciu solicitat.

ofrandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. offrande)

1. jertfă adusă unei divinități.
2. (fig.); dar, cadou, omagiu.
3. ajutor oferit celor săraci.

regal 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. régal, it. regalo)

1. masă mare, banchet.
2. dar plăcut, cadou.
3. (fig.) plăcere deosebită, încântare.

surpriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. surprise)

1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; întâmplare neașteptată, neprevăzută.
2. plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; cadou.
3. mirare, uimire.

cinstire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cinsti)

1. acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect.
2. (fam.) consumare a unei băuturi alcoolice.
3. (fam.) ridicare a unui pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva ori a ceva.
4. (înv.) arătare a respectului prin închinare, salutare.
5. (înv.) conformare cu prevederile unei legi.
6. (înv.) demnitate înaltă ocupată de cineva; distincție, rang.
7. (înv.) răsplătire pentru purtare bună.
8. (înv.) slăvire a unei zile de sărbătoare religioasă.
9. (pop., fam.) oferire a unui cadou; oferire de bacșiș.
10. (pop., fam.) tratare cu mâncare și (mai ales) cu băutură gratis, într-un local.
11. (reg.) îmbătare.