Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caduc, lat. caducus)
1. lipsit de trăinicie, şubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN caducous; falling; deciduous
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caduceus, fr. caducée)
1. sceptru încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea şi comerţul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. caducifer)
1. purtător de caduceu (sceptrul lui Hermes, care a devenit semnul vestitorilor și mesagerilor).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caducité)
1. însuşire, faptul de a fi caduc.
2. ineficacitate a unui act juridic.
3. încetare a valabilităţii unui tratat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azalée)
1. (botanică) în sens larg, sinonim cu rododendron, și fostul nume al mai multor plante din genul Rhododendron; numele vernacular desemnează astăzi așa-numiții rododendroni „chinezi” (cu frunze caduce) și rododendronii mici de interior veșnic verzi, numiți „japonezi”.
2. (botanică) arbust ornamental, originar din China, cu flori roșii, roz sau albe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. caducifer)
1. purtător de caduceu (sceptrul lui Hermes, care a devenit semnul vestitorilor și mesagerilor).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caducité)
1. însuşire, faptul de a fi caduc.
2. ineficacitate a unui act juridic.
3. încetare a valabilităţii unui tratat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. deciduus)
1. (despre caliciu, frunze etc.) care se detaşează de pe un organ; caduc, nepersistent.
2. membrană ~uă = mucoasă a uterului gravidei care se expulzează după naştere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hibernacle)
1. mugur metamorfozat şi caduc, hibernant.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN caducous; falling; deciduous