Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calamité, lat. calamitas)
1. dezastru, catastrofă care loveşte o colectivitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)
1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influenţa unor fenomene interne şi de scurtă durată (cutremure, erupţii vulcanice etc.).
2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială; calamitate, dezastru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ.
2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désastre)
1. nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flagelle, lat. flagellum)
1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva.
2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală.
3. s. m. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție.
4. tulpină secundară, uneori floriferă.
5. ramură filiformă (la briofite).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. plaga)
1. rană (deschisă).
2. (fig.) calamitate, flagel; nenorocire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sinistre, lat. sinister)
1. adj. groaznic, înspăimântător; oribil.
2. funest.
3. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie.