falț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Falz/eisen/)

1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă.
2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei.
3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc.

formă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
6. fel, chip, mod.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
12. tipar, calapod, model.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.

căputar

Parte de vorbire:  s.m., s.n. (înv.)  
Etimologie: (căpută + -ar)

1. s.m. cizmar care pune căpute; (pop.) cârpaci.
2. s.n. (Banat) calapod.