Dictionar

autocalculare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autocalcula)

1. calculare de către sine însuși a impozitelor sau a altor sume de plată; autocalculație, (rar) autocalculat.
 

precalculare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (precalcula)

1. acțiunea de a precalcula; precalculație.
2. calculare anticipată.
 

recalculare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (recalcula)

1. acțiunea de a recalcula și rezultatul ei; recalculație.
2. calculare din nou.
3. stabilire a ceva pe baza unor noi calcule.
 

transcalculare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (trans- + calculare)

1. calculul coordonatelor rectangulare ale punctelor de pe teren, prin trecerea de la un sistem de coordonare la un altul.
 

ad valorem

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. ad valorem)

1. (despre calcularea taxelor vamale) după valoare.
 

calculație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. calculatio)

1. acțiunea de a calcula; calcul, calculare.
2. mulțime de calcule pentru determinarea unor valori.
3. (var.) calculațiune.
 

normator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (norma + -tor)

1. specialist în stabilirea și calcularea normelor.
 

postcalculație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. postcalculation)

1. calculare a prețului de cost efectiv după terminarea fabricării produsului; postcalcul.
 

precalculație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. precalculation)

1. acțiunea de a precalcula; precalculare.
2. calculare anticipată.
 

recalculație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (re- + calculaţie)

1. acțiunea de a recalcula și rezultatul ei; recalculare.
2. calculare din nou.
3. stabilire a ceva pe baza unor noi calcule.