Rezultate secundare (Cale,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilicorum libri)
1. colecţie de legi juridice publicate de unii împăraţi bizantini.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calédonien)
1. adj., s. n. (din) etajul inferior al devonianului.
2. adj. orogeneză ~ă = ansamblu de mişcări orogenice de cutare a scoarţei terestre la sfârşitul silurianului, afectând Scoţia şi Scandinavia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. caléfaction)
1. (fiz.) fenomen prin care o picătură de apă, proiectată pe o suprafață foarte fierbinte, capătă aspect sferoidal și nu se volatilizează imediat, susținută de vaporii pe care îi emite.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Kalfaktor, cf. lat. calefacere „a încălzi”)
1. bucătar; persoană care se ocupă de procurarea alimentelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kaléidoscope)
1. cilindru opac în care sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel încât mici obiecte colorate, în interior, formează o infinitate de desene simetrice.
2. (fig.) operă, rubrică care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. kaleidoskopisch)
1. cu un aspect, un conţinut variat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominoscopie)
1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)
1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abord)
1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accompagner)
1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale.