Dictionar

 

agramaticalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (a- + gramaticalitate, cf. fr. agrammaticalité)

1. (lingvistică) lipsă de conformitate cu regulile specifice de construcție gramaticală.
2. (antonim) gramaticalitate.
 

fiscalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fiscalité)

1. sistem de legi, dispoziții, măsuri etc. referitoare la fisc.
 

gramaticalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grammaticalité)

1. proprietate a unei fraze de a fi conformă cu regulile gramaticale.
 

localitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. localité)

1. așezare omenească (oraș, sat etc.).
 

muzicalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. musicalité)

1. însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate.
 

verticalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. verticalité)

1. poziție verticală; însușirea de a fi vertical.
2. (fig.) intransigență.
 
 
 
 

absoluitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absoluité)

1. calitatea a ceea ce este absolut.
 
 

aciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însușirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.