Rezultate secundare (Calm,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)
1. adj. în stare de linişte deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.
3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. calme)
1. tr., refl. a (se) linişti, a (se) potoli.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. calmando)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. calmant)
1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calmar)
1. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare şi gura înconjurată de tentacule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (calma)
2. oprire a fierberii oţelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)
1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agacer)
1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agaçant)
1. care agasează, care enervează.
2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.
3. (antonime) agreabil, calmant.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv., III. s.n.
Origine: (fr. amical, lat. amicalis)
1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prieteneşte.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. analgésique)
1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antalgique)
1. (medicament) care calmează, înlătură durerea; calmant.