Dictionar

Rezultate secundare (Calm,):

Calm, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)

1. adj. în stare de linişte deplină.

2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.

3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.

4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.

5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.

6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.


Calma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. calme)

1. tr., refl. a (se) linişti, a (se) potoli.


Calmando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. calmando)

1. (muz.) potolind, calmând.


Calmant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.

2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.

3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.

4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.

5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.


Calmar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calmar)

1. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare şi gura înconjurată de tentacule.


Calmare

Parte de vorbire: s.
Origine: (calma)

1. acţiunea de a (se) calma.

2. oprire a fierberii oţelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon.


Acalmie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.

2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.

3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.


Agasa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.

2. (antonim) a calma.


Agasant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agaçant)

1. care agasează, care enervează.

2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.

3. (antonime) agreabil, calmant.


Amical, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. adv., III. s.n.
Origine: (fr. amical, lat. amicalis)

1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.

2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prieteneşte.

3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.

4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.

5. II. (antonim) neprietenește.


Analgezic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. analgésique)

1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.

2. stare = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.

3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.


Antalgic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antalgique)

1. (medicament) care calmează, înlătură durerea; calmant.