OK
X
autocalomniere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autocalomnia)
1.
calomniere
de
către
sine
însuși;
(rar)
autocalomniat.
hulitură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (huli + -tură)
1.
blasfemiere
a
ceva
considerat
sfânt;
hulire.
2.
calomniere;
(prin
ext.)
defăimare.
3.
facere
de
râs,
de
rușine,
de
ocară;
batjocorire.
4.
înjosire
a
cuiva
în
ochii
altora;
hulire.
5.
vorbe
de
ocară;
vorbe
de
rău
despre
cineva;
hulire.
6.
(prin
ext.)
disprețuire.
clevetire
Parte de vorbire:
s.f. (pop., fam.)
Etimologie: (cleveti)
1.
acțiunea
de
a
cleveti
și
rezultatul
ei;
cleveteală,
defăimare,
calomniere.
2.
acțiunea
de
a
răspândi
calomnii
despre
cineva,
de
a
vorbi
pe
cineva
de
rău,
de
a
bârfi.
3.
(var.)
clefetire.
autocalomniere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autocalomnia)
1.
calomniere
de
către
sine
însuși;
(rar)
autocalomniat.