camă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. came)

1. proeminenţă pe un ax servind spre a ridica, pentru o anumită fracţiune din perioada de mişcare a axului, o tijă.

camaieu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camaïeu)

1. pictură în tonurile aceleiaşi culori; grisai.
2. gravură (pe lemn) în tonurile cele mai apropiate ale aceleiaşi culori.

camarad, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. camarade, sp. camarada)

1. tovarăş de arme, de clasă, de studii.

camaraderie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camaraderie)

1. legătură prietenească; colegialitate.

camarilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. camarilla)

1. clică de curteni care influenţează, din interes personal, hotărârile unui suveran.

camarot

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (sp. camarotero)

1. I. persoană care lucrează ca ospătar pe o navă de pasageri; chelner de navă.
2. II. dormitor pe o navă.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

acadian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. acadien)

1. s.n. a doua perioadă a cambrianului.
2. adj. care aparține acadianului, privitor la acadian.

acetazolamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétazolamide)

1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficienţa cardiacă, în ciroză etc.

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.

aclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aclinique)

1. în care înclinaţia câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.

acologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acologie)

1. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.