cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.

antecameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. anticamera)

1. compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul.

anticameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. anticamera)

1. cameră de așteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet.

autocameră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + cameră)

1. cameră de luat vederi pivotantă, montată pe o mașină.

barocameră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (baro- + cameră)

1. cameră pentru încercarea rezistenței fizice a piloților și sportivilor în condiții de variație a altitudinii și presiunii; barotermocameră.

cameră-laborator

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din cameră + laborator)

1. cameră în care este instalat un laborator.

cameră-stilou

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din fr. caméra-stylo)

1. (cinema) stil cinematografic care utilizează spiritul și tehnica reportajului, a romanului.

anecoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anéchoïde)

1. (despre încăperi, spații) lipsit de ecou.
2. se spune despre un loc care nu produce ecou și ai cărui pereți absorb sunetul sau undele electromagnetice (ex. cameră ~ă).

anticameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. anticamera)

1. cameră de așteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet.

arma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuș în camera de tragere a unei arme.
2. a fixa armătura de fier a unei construcții de beton armat.
3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.
4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.
5. a introduce ramele unei ambarcații în furcheți.

autocameră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + cameră)

1. cameră de luat vederi pivotantă, montată pe o mașină.

avans

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipație.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanța prevăzută.
3. interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături.

baieu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. boyau)

1. bandaj al roții unei biciclete de curse conținând în anvelopă o cameră subțire de cauciuc.