Dictionar

Rezultate secundare (Capabil,):

Capabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capable, lat. capabilis)

1. înzestrat; destoinic; valoros.

2. apt, potrivit, în stare de a face ceva.

3. (jur.) care are capacitate civilă.


Capabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. capabilité)

1. capacitatea, faptul de a putea face ceva; însușirea de a fi capabil.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Abstractiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstractif)

1. care se formează prin abstracţie.

2. care servește la exprimarea abstracțiilor.

3. (caracterologie) care este capabil gândească abstract.


Acataleptic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acataleptique)

1. referitor la acatalepsie.

2. incapabil de a fi înțeles; de neînţeles.

3. (med.) care este atins de catalepsie.


Acatectic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.


Acceptor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.

2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.


Agam, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agame)

1. capabil a se înmulţi fără fecundaţie; asexuat.