Rezultate principale (Capacitate,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)
1. calitatea de a fi încăpător.
2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.
3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.
4. calitate a celui care este capabil să înţeleagă sau să facă ceva.
5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.
6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.
7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.
8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.
9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.
10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.
Rezultate secundare (Capacitate,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incapacité)
1. lipsă de capacitate, de pricepere, de competenţă; (p. ext.) nepregătire; stângăcie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)
1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)
1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acatamathesia)
1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)
1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidophilie)
1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însuşirea de a fi acidofil.