Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capitulaire)
1. referitor la capitul1, la canonici.
2. cancelar ~ = canonic director de studii în şcolile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capitulard)
1. care capitulează, care se hotărăște ușor să capituleze; capitulant.
2. (prin ext.) care evită în mod obișnuit pericolul, dificultatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitulaires)
1. acte legislative emanate de la regi, împărţite în capitole.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. capitulant)
1. persoană care capitulează ușor în fața adversarului; capitulard.
2. (prin ext.) cel care părăsește cu ușurință o poziție ideologică, care își reneagă principiile și tovarășii de luptă; capitulard.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récapitulatif)
1. care recapitulează; pentru recapitulare; rezumativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. récapitulation)
1. acțiunea de a recapitula și rezultatul ei; recapitulare.
2. operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ; repetare.
3. acțiunea de rezumare, trecere în revistă, rememorare (a unei lucrări, chestiuni, probleme et cetera).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. résumé)
1. redare pe scurt, în scris sau oral, a conţinutului unei lucrări, al unei expuneri etc.; recapitulare succintă.