Dictionar

car

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. /typewriter/ carriage, fr. chariot)

1. piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la maşina de scris.
 

ancăr

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Hangerle)

1. șervețel pe care-l țin chelnerii în mână sau sub braț.
 

apotecar

Parte de vorbire:  s.m. (învechit; în Transilv. și Bucov.)  
Etimologie: (lat. apothecarius, din grec. άπόθήκη „magazin”)

1. cel care prepara și vindea medicamente; farmacist.
2. (var.) apoticar, poticar.
 

autocar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autocar)

1. vehicul rutier confortabil de transport public, conceput pentru distanțe lungi, pentru excursii etc.
 

aviocar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avio/n/ + car)

1. mijloc de distracţie constând dintr-un avion care, cu ajutorul unui scripete, este catapultat în lupinguri acrobatice.
 

becar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bécarre)

1. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol.
 

berbecar

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (berbec + -ar)

1. I. păstor de berbeci; bărbăcar.
2. (înv., pop.) sărbătoare populară celebrată pe 26 septembrie.
3. II. (reg) cojoc lung cu lână mare; sarică, burcă.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.