Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Abderit „prostănac”)
1. om simplu, mărginit şi caraghios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. arlechinesco)
1. care are caracterul sau manierele unui arlechin; (ca) de arlechin, caraghios; bufon, buf.
2. care se referă la arlechinadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffon)
1. s. m. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici.
3. (peior.) om care stârneşte râsul prin glume, gesturi caraghioase etc.
4. adj. comic, caraghios, grotesc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. burlesque, it. burlesco)
1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.
2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului şi limbajul lui grosolan, din amestecul situaţiilor serioase cu cele absurde.
3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. drôlatique)
1. (livr.) comic, caraghios, nostim.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. grotesque, it. grottesco)
1. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar.
2. s. n. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase.
3. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești.
4. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă.
5. s. f. (teatru) gen de comedie.