OK
X
carambola
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. caramboler)
1.
tr.,
intr.
(la
biliard)
a
face
carambolaj.
2.
(fam.)
a
lovi,
a
ciocni.
carambolaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. carambolage)
1.
efectuare
a
unui
carambol;
atingere,
cu
o
bilă
lovită
cu
tacul,
a
celorlalte
două
bile,
la
biliard.
2.
(var.)
carambolaș,
(învechit)
carambolagiu.
carambol
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. carambole)
1.
(la
biliard)
bilă
roșie.
2.
(la
jocul
de
biliard)
atingere
cu
bila
proprie
a
celorlalte
două
bile
(prin
care
se
marchează
un
punct
pentru
jucător);
punct
înscris
în
acest
fel;
carambolaj.
3.
(fig.,
fam.)
situație
încurcată;
neînțelegere;
încurcătură;
zăpăceală.
4.
(prin
ext.)
un
accident
în
serie
în
care
vehiculele
se
ciocnesc
între
ele.
5.
(prin
ext.;
fam.)
serie
de
șocuri,
ciocniri
de
oameni
sau
lucruri
între
ele.
carambola
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. caramboler)
1.
tr.,
intr.
(la
biliard)
a
face
carambolaj.
2.
(fam.)
a
lovi,
a
ciocni.
carambolaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. carambolage)
1.
efectuare
a
unui
carambol;
atingere,
cu
o
bilă
lovită
cu
tacul,
a
celorlalte
două
bile,
la
biliard.
2.
(var.)
carambolaș,
(învechit)
carambolagiu.