Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carencer)
1. a priva de unii factori indispensabili nutriţiei organismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carence, lat. carentia)
1. lipsă, insuficienţă; deficienţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ariboflavinose)
1. (med.) tulburare de alimentație caracterizată printr-o carență de riboflavină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carentiel)
1. referitor la carenţă; cauzat de o carenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. martial)
1. (despre substanţe) care conţine fier; referitor la fier.
2. carenţă ~ă = insuficienţă alimentară de fier, care cauzează anemie; terapeutică ~ă = tratament al anemiilor cu fier.