Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. kartieren)
1. a repartiza corespondenţa poştală pe destinatari.
2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare.
3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului.
4. a identifica pe teren şi a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol.
5. a identifica şi delimita rezervaţiile dintr-un arboret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charte, lat. charta)
1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăţi.
2. convenţie, pact politic fundamental.
3. act care stabileşte funcţionarea unei organizaţii internaţionale.
Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. om căruia îi place vorba lungă; vorbă-lungă.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (carte + -ăluie)
1. scrisoare mică; scrisorică.
2. carte de proporții modeste.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (carta + -tor)
1. funcţionar care execută operaţii de cartare (1, 2).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (de la carte; fr. /d’/écarter)
1. (într-un joc de cărți) a elimina anumite cărți din mână pentru a primi, cel mai adesea, altele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pancarte)
1. bucată mare de hârtie, de pânză sau de tablă, care cuprinde o lozincă, un anunţ etc.; placardă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (carta + -tor)
1. funcţionar care execută operaţii de cartare (1, 2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. code)
1. act normativ cuprinzând normele juridice dintr-o anumită ramură a dreptului
2. (fig.) ansamblu de norme privind comportarea normală.
3. sistem de semne (simboluri) folosit în reprezentarea şi transmiterea informaţiilor sau a mesajelor.
4. ~ poştal = indicativ prin cifre sau litere, corespunzător fiecărei localităţi, care facilitează cartarea corespondenţei.
5. ~ genetic = reprezentare biochimică a informaţiei genetice; ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor reprezentând parametrii principali ai rezistorilor şi condensatoarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. donatisme
1. schismă iniţiată în sec. IV de episcopul Donatus, la Cartagina, care separa biserica africană, cerând supunerea la canoane grele a creştinilor ce îşi renegaseră credinţa în timpul persecuţiilor religioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pentarchie)
1. colegiu de cinci magistraţi superiori în Cartagina punică.
2. guvernământ de cinci şefi; alianţă de cinci naţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. placard)
1. pancartă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. punique)
1. care aparţine Cartaginei sau locuitorilor ei.
2. (s. n.) dialect fenician vorbit la Cartagina.