Dictionar

cartel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cartel)

1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.
2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.
 

cartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cartella)

1. carneţel, fişă (de carton) cu bonuri detaşabile de masă pentru cantină, pentru produse raţionalizate etc.
2. fişă-tip folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculatorul electronic.
3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se ţese o stofă.
 

cartela 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (cartel)

1. tr., refl. (despre întreprinderi, partide politice) a (se) reuni într-un cartel.
 

cartela 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (cartelă)

1. tr. a supune desfacerea şi consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor (1).
 

carter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. carter)

1. înveliş metalic etanş, ca suport sau protecţie pentru anumite părţi în mişcare ale unui motor.
 

carter 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. quarter)

1. unitate de volum anglo-americană, de 290,942 l.
 

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
 

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.
2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
 

album

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.
4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.
 

analfabet, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. analphabète)

1. neştiutor de carte.
2. (fig.) ignorant, incult; incompetent.
 

analfabetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. analphabétisme)

1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.