Dictionar

Cast, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. casto, lat. castus)

1. pur, neprihănit, neîntinat; nepătat, virtuos.


Castă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc.

2. (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică.

3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii.


Castanietă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castagnette, sp. castañeta)

1. (pl.) instrument muzical de percuţie pentru acompanierea dansului şi a muzicii, din două plăcuţe de lemn, care se prind de degete şi, prin lovire, produc un sunet sec.


Castaniu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT castaneus; badius

2. FR châtain

3. EN chestnut; maroon; castaneeous

4. DE kastanienbraun; rotbraun

5. RU кaштaновый

6. HU gesztenyebarna, vörösesbarna


Castanoziom

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kastanosëm)

1. pământ brun deschis sau castaniu, caracteristic solurilor de stepă uscată.


Castel

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castellum, it. castello)

1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali.

2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei.

3. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave.


Acrimonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.

2. (antonime) afabil, amabil.


Agger

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.

2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.


Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Amixie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.

2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.


Anancastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.

2. psihopatie = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.

3. (var.) anancast.


Aptitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aptitude, lat. aptitudo)

1. înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face unele lucruri; destoinicie.