Rezultate principale (Castel,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castellum, it. castello)
1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave.
Rezultate secundare (Castel,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)
1. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastille)
1. (în evul mediu) construcţie dintr-un sistem de fortificaţii.
3. (fig.) închisoare, cetăţuie fortificată; simbol al puterii arbitrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)
1. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. citadelle, it. cittadella)
1. fortăreaţă medievală care domina un oraş.
2. oraş (întărit).
3. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraş, în scop de apărare.
4. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mişcări).
5. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereţi etanşi la gaze şi radiaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. donjon)
1. turn principal, gros, fortificat, al unui castel medieval.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sp. parador)
1. hotel în Spania, administrat de serviciul de turism naţional, instalat într-un castel vechi, palat sau mănăstire.
2. (înv.) hotel, pensiune spaniolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. poterne)
1. poartă secretă a fortificaţiilor castelelor, care dădea spre şanţul împrejmuitor.
2. galerie, comunicaţie subterană.