Rezultate secundare (Categoric,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catégorique)
1. (şi adv.) precis, hotărât; necondiţionat.
2. (log.; despre judecăţi) în care legătura dintre subiect şi predicat este necondiţionată şi sigură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affirmer, lat. affirmare)
1. tr. a susţine, a declara categoric, ferm.
2. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antinomie, lat. antinomia)
1. contradicţie categorică între două legi, teze sau principii ce se exclud reciproc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. barricader)
1. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă.
2. (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cassant)
1. care se sparge sau se sfărâmă ușor; casabil, fragil.
2. (fig.; despre modul de a vorbi al cuiva) tăios.
3. care posedă un caracter ferm, categoric; hotărât.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. consensus)
1. acordul tacit, sau fără opoziție categorică, pe un anumit subiect; acord între persoane, înţelegere deplină, identitate de opinii.
2. (fiziologie) interdependența mai multor organe în îndeplinirea funcțiilor vitale.
3. (antonime) dezacord, disensiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. deciso)
1. ferm, hotărât; categoric, tranşant.