Dictionar

caustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

1. adj. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale.
2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric.
3. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic.
 

causticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. causticité)

1. proprietate a unor substanțe de a fi caustice.
2. (fig.) tendința, faptul de a fi caustic.
 

causticiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (caustic + -iza)

1. a caustifica.
2. (fig.) a da un caracter ironic, incisiv.
 

acrimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
 

acrimonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, mușcător, sarcastic.
2. (antonime) afabil, amabil.
 

cateretic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. cathérétique)

1. (substanță, medicament) caustic slab.
 

catereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathérèse)

1. stare de slăbiciune, de prostrație, produsă de un medicament.
2. afecțiune caustică ușoară.
 

causticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. causticité)

1. proprietate a unor substanțe de a fi caustice.
2. (fig.) tendința, faptul de a fi caustic.
 

caustifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. caustification)

1. a transforma o soluție apoasă de carbonați alcalini în alcalii caustice; a causticiza (1).