Dictionar

cavernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caverne, lat. caverna)

1. peșteră, grotă.
2. cavitate provocată de o boală într-un țesut.
 

CAVERN-, CAVERNO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cavern/o/-, cf. lat. caverna)

1. „cavernă”.
 

cavitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavitaire)

1. (anat.) referitor la o cavitate, la o cavernă organică.
2. (despre corpuri) gol în interior.
 

grotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. grotte, it. grotta)

1. cavitate naturală într-o stâncă, uneori subterană sau subacvatică, sau care este săpată de mâna omului; peșteră; adâncitură, cavernă.
 

SPEO-, SPELE(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. spéo-, spélé/o/-, cf. gr. speos, spelaion)

1. „peșteră, cavernă”.
 

caverniform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caverniforme)

1. în formă de cavernă; speleomorfic.
 

SPEO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. speos „grotă, cavernă”)

1. „peșteră, cavernă”.