Dictionar

Rezultate principale (Caz,):

Caz

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.

2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.

3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.

4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).

5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.

6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.


Rezultate secundare (Caz,):

Caza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caser)

1. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat.


Cazacă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casaque)

1. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi şi încheiată la gât.


Cazare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. caza)

1. acțiunea de a caza; instalarea cuiva într-o locuință (de obicei) provizorie; încartiruire, încartiruit.

2. (înv.) așezare a unui obiect în despărțitura sa.

3. punere a cuiva într-un post (care-i asigură traiul).

4. (sinon.) cazat.


Cazarma

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (v. cazarmă)

1. a (se) așeza în cazarmă.

2. a pune (un elev) într-un internat; a supune unui regim de internat.

3. (sinon.) a (se) încazarma.


Cazarmă 2

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. kazarma)

1. ansamblu de clădiri construite special pentru instalarea unităților militare.

2. (prin ext.) soldați dintr-o cazarmă.

3. ~a echipajului = compartiment situat sub puntea unei nave de luptă, destinat odihnei echipajului.

4. (sinon.) casernă, casarmă.


Cazarmăgește

Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (cazarmagiu + -ește)

1. ca un cazarmagiu.


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acuzativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. accusativus, fr. accusatif)

1. caz al declinării care exprimă unele complemente şi unele atribute.


Acvastat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquastat)

1. termostat pentru limitarea temperaturii apei într-un cazan.


Acvatubular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquatubulaire)

1. (despre cazane cu aburi) cu tuburi prin care circulă apa.


Adverbal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)

1. pe lângă, care determină un verb.

2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).

3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.