altercație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. altercation, lat. altercatio)

1. ceartă aprinsă, în general de scurtă durată, care are loc între două sau mai multe persoane; dispută violentă; (înv.) altercațiune.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.

contențiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contention, lat. contentio)

1. dezbatere
2. ceartă, dispută.
3. tensiune puternică a mușchilor, a nervilor sau a spiritului.
4. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor.
5. procedeu de stăpânire forțată a bolnavilor psihici agitați; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenții chirurgicale.

discordie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. discordia)

1. dezbinare, neînțelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă.

discusiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discussion, lat. discussio)

1. dezbatere contradictorie, controversă; ceartă; contestație.

dispută

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dispute)

1. dezbatere, discuție aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă.
2. competiție (sportivă).