Rezultate principale (Ceda,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. céder, lat cedere)
1. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune.
3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea.
4. (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea.
5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.
6. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe.
7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.
Rezultate secundare (Ceda,):
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (fr. concéder)
1. a acorda cuiva un privilegiu, o favoare; a concede.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décéder, lat. decedere)
1. a înceta din viaţă; a muri, a răposa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. excéder, lat. excedere)
1. a întrece nivelul, măsura, valoarea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. précéder, lat. paecedere)
1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge.
2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spaţiu).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. procéder, lat. procedere)
1. a acţiona într-un mod anumit.
2. a începe să..., a trece la...
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (re- + ceda)
2. a da înapoi un bun (un drept, un teritoriu etc.) cedat anterior; a retroceda.
3. a vinde mai departe un bun cumpărat; a revinde.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)
1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.
3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)
1. acţiunea de a afina; afinaj.
2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agonie)
1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)
1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.